Creatza

VA URMA

# posted by cimpeanu @ 12:04 a.m. 0 comments

[...] Au innebunit salcamii,

Si tu vrei sa fiu cuminte [...]

In fiecare poveste se ascunde o alta poveste. Iar in cea a salcamului, se ascunde povestea frunzei. E povestea unui salcam, cu tepi ce-i drept, indragostit de prima frunzulitza ce inmugurise pe cea mai falnica creanga a sa. Salcamul auzise de legenda bradului cel vesnic verde si spera ca dragostea lor sa nu se sfarseasca. Acea dragoste ce o intalnesti o singura data in viata.

Dar, iata, ca atunci cand lumea era toata a lor, frunza si salcamul s-au trezit invaluiti de trista mantie a toamnei, ce-i surprinse imbratisati. Si privi intristat bietul salcam, cu tepi ce-i drept, cum frunza lui se duce, atunci ca si acum, simtind aceeasi durere, acelasi strigat stapanit, aceleasi lacrimi amare.

Intrebandu-se de ce mai exista, de ce mai simte, salcamul privi cum frunza lui iubita se desprinse de pe falnica-i creanga si plutea dusa de vant, spre covorul galben al toamnei....

# posted by cimpeanu @ 12:08 a.m. 7 comments

Desi pustoaicele se tot agitau sa isi faca poze, actiunea desfasurandu-se intr-un separeu de 2-3 mese nu am dat atentie interesului lor fata de amicul meu.

Dupa ce pleaca si ies din restaurant, la nici 20 de secunde una dintre pustoaice revine si il roaga pe amicu' sa mearga pana afara ca vrea sefa ei sa vorbeasca cu el. Tipu revine usor iritat explicandu-mi ca Madama il confunda si ca pretindea ca ii datora nu stiu ce. Intors la masa ii arata pustoaicei ce l-a chemat pana afara permisul de conducere, incercand sa o ii arate ca madama il confunda.

Pe fundalul celor intamplate decretam amandoi razand ca e ceva in aer.... si se intampla ceva ciudat cu oamenii din jur.

Vine si sotia tipului, ii povestim amuzati intamplarea si surprize surprize .... nu dureaza prea mult, iar spre masa noastra se indreapta organele de militie, o echipa de nu mai putin 3 polizmani.

Zambind, am exclamat suficient de tare cat sa auda si ei ... Hopa... suntem urmariti !!!

Din cate se putea intelege de la ei, practic nici ei nestiind prea bine ce cauta la masa noatra, exista o plangere mai veche a D-nei, iar amicu era invitat la sectie sa rezolve cazul, deoarece madama sustinea sus si tare ca amicu e infractoru. Avand in vedere circumstantele, i-am calmat pe polizmani mentionand ca suntem la restaurant, seara linistita, papa bun bla bla bla... si ca pot ei sa rezolve problema, legitimandu-ne si constatand ca nu suntem decat noi, oameni buni, nici urma de infractori. Incepusem sa ma gandesc ce amenzi de parcare am neplatite sau chestii de genul asta .... :)

Intr-un final ne-au lasat in pace, cerandu-si scuze pentru deranj, dar datoria e datorie, mai ales cand te suna un superior, foarte probabil pila doamnei.
Terminam seara amuzandu-ne copios, pana si ospatarii se uitau dubios la noi intrebandu-ne ce doreau politistii, ca totusi parem pasnici.

Surprizele continua, spre deliciul meu, iar in fata restaurantului, terifiant as spune, doua masini de politie cu 6 bucati polizmani care se uitau chioras la noi. Ne-am cam albit cei drept, dar eu le -am spus rapid ca avem doua posibilitati.

1. sa mergem direct catre masini si sa ii salutam din mers.
2. sa ne oprim si sa incercam sa o lamurim pe doamna care dadea de zor telefoane, incadrata fiind de cele doua masini de politie.

Evident ca ne-am oprit ..... din dorinta de a clarifica situatia si a o lamuri pe madama, care sustinea sus si tare ca el e infractoru, ca l-a recnoscut. Nu pot omite spiritul civic, acela de a colabora cu Polizia romana, ce isi spunea din plin cuvantul. Mi-am intrat rapid in rolul avocatului de ocazie ( asa cum in fiecare dintre noi se ascunde un copil, asa se ascunde si un avocat..... Oare se ascunde toata clasa ?) specificandu-i doamnei ca nu are dovezi sa il acuze, ca unde e prezumtia de nevinovatie, iar politistilor spunand-le ca daca nu au nimic concret am dori sa mergem acasa. Era totusi 10.30 PM.

La rugamintile insistente ale politistilor, deoarece nici ei nu stiau ce sa faca si noi in fapt asteptam un procuror care instrumenta cazul madamei, acceptam si mergem sub escorta celor doua masin la circa 9. Amintirea mea legata de aceasta circa vine de la un accident usor de masina in iarn lu’ ’99, cand ajuns acolo nevoit fiind sa declar accidentul, am constatat ca toata circa era intr-o bezna totala.... care a durat cateva ore. Si cum se intampla in Romania cu sistemul judiciar, iata-ne ajunsi in curtea sectiei de polizie, unde am fost abandonati sub ochiul vigilent al polizmanulu insarcinat cu paza intrarii.

De fapt baietii care ne-au insotit vroiau sa iasa din tura, predand cazul ofiterului de serviciu, cazul nefiind de competenta lui... Ulterior descoperind ca nici de competenta cuiva din acea sectie.

VA URMA

# posted by cimpeanu @ 2:01 p.m. 0 comments