vineri, aprilie 20, 2007

 

Neverending love …. Neverending pain

[… To live is to die …]


Una cate una ciudateniile vin si pleaca, isi fac loc in aceasta lume de mult uitata … uitata de toti. Intr-un colt de lume un om se duce in imparatia cerului, iar in celalalt colt un prunc se naste, primul lui planset intregind cilcul vietii. Echilibru. Lacrimi de tristete, de fericire...
O frunza ingalbenita isi paraseste, sub blajina mangaiere a vantului, unduindu-se usor, copacul drag ce i-a fost casa... Un mugur isi iteste timid primele frunze, surazand sub atingerea razelor bunului Soare. O stea se stinge, in intuneric facandu-i loc stralucirii unei tinere stele.
Totul e echilibru.... dar vai noua, ce echilibru precar ! Take it or leave it ! Live and let live ! ... Si cand te gandesti ca sunt cate unii care au curajul sa numeasca ciclu normal, toata acest hazard.

Ce mai este normal in lumea aceasta, oare ?


# posted by cimpeanu @ 11:09 p.m.
Comments: Trimiteți un comentariu



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?